Azi mi-am lasat sufletul sa doarma...e obosit...e mult prea obosit,trebuie sa se odihneasca...De ce e obosit?Pentru ca s-a hranit cu prea multe vise,prea multe iluzii si uneori...a zburat sau...a visat c-a zburat si acum...nu mai poate sa mearga sau...nu vrea...E mult prea greu sa te plimbi printre masti...sa trebuiasca sa fii gri.Lui nu-i place griul,nu-i place pamantul populat de roboti...ii plac norii...se plimba mereu printre ei...E-asa frumos acolo sus!Totu-i atat de alb si pufos si ...poti asculta vantul si...ploaia si uneori e-atat de liniste...acolo inca n-au omorat linistea,dar prea multa liniste...l-apasa si nu poate sta locului,vrea sa atinga soarele...dar stie ca nu se poate.Totusi...isi ia avant si zboara spre el ,dar...soarele-i topeste aripile si ...cade,cade...in abis.
Sufletul e obosit...nu mai are aripi...nu mai poate zbura,iar aici,jos e greu...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu