Bizarerie...

Ne place din ce in ce mai mult sa ne afundam in mediocritate ,fara sa ne dam seama,pentru ca e necesar.De ce sa fim altfel si sa preferam discutiile despre niste conceptii filosofice sau despre teatru,oricum nu va intelege nimeni nimic...De ce am incerca? Si totusi...
E foarte usor sa vorbesti,fara a spune de fapt nimic,dar oare interlocutorul tau nu va prefera atunci tacerea?Cine ar putea fi interesat de relatiile tale anterioare ,mai mult sau mai putin picante,de noul tau regim alimentar sau de programul tau de la sala?
Un mediocru sau un submediocru.Nu cred ca o persoana cu neuronii in forma si-ar dori asta...e doar ceea ce cred eu.Oricum nu stiu prea multe ,nefiind la curent cu noutatile mai mult sau mai putin mondene ...poate pt ca prefer oamenii care au plecat,dar sunt mai prezenti decat cei vii,acaparati de vuietul chefurilor si de platitudini.Cu cat zgomotul provocat de basi e mai tare ,cu atat mai mult imi doresc sa ascult linistea sau fosnetul unor pagini care spun ceva...ciudat...Cum naiba sa vrei sa intelegi cateva fraze ale lui Nietzsche care "era un ateu si un antisemit"???Si totusi el afirma ,referitor la ura lui Hitler fata de evrei,urmatoarele:"Nu am nimic in comun cu un om care ia parte la o astfel de inselatorie abjecta"(Dincolo de bine si rau).Asadar ,desi multi il considera un nazist,poate ar trebui sa incercam sa reflectam mai mult si sa citim ceea ce a scris el,nu ceea ce au "prelucrat" altii.Si da "D-zeu e mort" ,spune el, pt ca D-zeul filosofilor rationalisti a murit si pt ca ii este greu sa sa creada intr-un D-zeu care nu stie sa danseze si ,mai mult decat atat ii e greu sa creada in oameni...De ce???Pt ca omul ,aceasta "punte intre maimuta antropoida si supraom",trebuie depasit...Ne e mult prea greu sa acceptam astfel de idei ,sa incercam sa tindem spre altceva,sa ne creasca aripi si,prin puterea vointei sa ne depasim...Oare de ce???Poate ca evolutia presupune efort si e mai usor sa stagnam...

In ceata

De cele mai multe ori suntem invaluiti in ceata si...ceea ce e trist ,e ca ne place.E mult prea greu sa incerci sa vezi dincolo de o aparenta,sa incerci sa citesti printre randuri...
E mult mai usor sa te plimbi printre masti vesele sau triste,mai mult sau mai putin expresive...ce conteaza ce se ascunde in spatele mastii?Conteaza doar imaginea pe care ne-o creem noi ,fara sa depunem prea multe eforturi...avem impresia ca hainele,culoarea pielii,fizicul...spun tot...si totusi...

Invazie de culoare in marea gri

Imi place sa ma plimb pe strazi si sa privesc oamenii...din spatele unor ochelari negri...ei nu trebuie sa stie ca-i privesc...
Ochii spun multe povesti...de cele mai multe ori triste si se citeste resemnarea pe atatea chipuri si...totusi caut zambete,dar sunt atat de greu de gasit.Se pare ca oamenii si-au pierdut lumina din ochi si au uitat sa viseze...nu mai au timp...
Trebuie sa fugim mereu,din ce in ce mai repede,trebuie sa gasim acel drum...unicul strajuit de tei infloriti,dar ..ratacim pe strazi acoperite de frunze moarte si parca ne-necam in praf si...vrem sa renuntam si...multi au renuntat deja si...s-au pierdut,ratacind printr-un labirint fara vise ,unde totu-i invaluit de ceata...
De ce sa ne pierdem si noi ,de ca sa renuntam la vise,la povesti,la farama aceea de inocenta,care ne-a ramas din copilarie??De ce am uitat sa fim copii si sa ne bucuram de fiecare lucru marunt,precum o raza de soare sau o plimbare pe camp in toiul verii sau...sa radem in hohote pana ne doare burta si...sa nu ne mai amintim motivul???????
Brusc ,zambetul unui copil aduce un strop de culoare si griul devine curcubeu si...il privesc ,il privesc indelung,dar nu din spatele ochelarilor negri...nu mai am nevoie de ei...am gasit un zambet sincer ,nu o grimasa si rad ,rad in hohote si nu ma pot opri si...nici nu vreau...

Suflet fara aripi

Azi mi-am lasat sufletul sa doarma...e obosit...e mult prea obosit,trebuie sa se odihneasca...De ce e obosit?Pentru ca s-a hranit cu prea multe vise,prea multe iluzii si uneori...a zburat sau...a visat c-a zburat si acum...nu mai poate sa mearga sau...nu vrea...E mult prea greu sa te plimbi printre masti...sa trebuiasca sa fii gri.Lui nu-i place griul,nu-i place pamantul populat de roboti...ii plac norii...se plimba mereu printre ei...E-asa frumos acolo sus!Totu-i atat de alb si pufos si ...poti asculta vantul si...ploaia si uneori e-atat de liniste...acolo inca n-au omorat linistea,dar prea multa liniste...l-apasa si nu poate sta locului,vrea sa atinga soarele...dar stie ca nu se poate.Totusi...isi ia avant si zboara spre el ,dar...soarele-i topeste aripile si ...cade,cade...in abis.
Sufletul e obosit...nu mai are aripi...nu mai poate zbura,iar aici,jos e greu...

LA MULTI ANI COPILE!!!!!!!!!

Azi totul e culoare ,totul e scaldat in lumina creatiei si zburam pe aripile imaginatiei si suntem ceea ce vrem noi sa fim ca lumea e a noastra .Suntem niste copii mari care si-au dat demisia din functia de adult si ne bucuram de toate lucrurile marunte,radem in hohote si uitam de griji,redevenim noi...copiii frumosi care n-au uitat sa viseze si sa zambeasca...

Teatru,teatru,teatru....

Am vazut "Revizorul "cu DL ACTOR HORATIU MALAIELE care m-a impresionat prin harul lui.Am ras,m-am minunat (daca pot spune asa),am avut impresia ca pe scena se deruleaza mai mult decat un spectacol pentru ca in fata noastra nu mai erau actori,ci personaje vii si parca tot griul din viata cotidiana s-a transformat in stralucire ...E atat de frumos sa fii la un metru de o scena care straluceste ,datorita talentului si sudorii unor oameni care nu au uitat sa spuna povesti,care ne coloreaza realitatea si nu ne lasa sa fim gri...

NU INTELEG

Nu inteleg cum o persoana matura,elevata (teoretic doar)poate jigni un copil si mai mult decat atat il poate agresa si sustine cu nonsalanta contrariul...si se poate privi in oglinda zambind,desi copilul agresat se-nneca in lacrimi si poate ca si-a pierdut zambetul pentru totdeauna...Nu inteleg,e mult prea greu ...