In ceata

De cele mai multe ori suntem invaluiti in ceata si...ceea ce e trist ,e ca ne place.E mult prea greu sa incerci sa vezi dincolo de o aparenta,sa incerci sa citesti printre randuri...
E mult mai usor sa te plimbi printre masti vesele sau triste,mai mult sau mai putin expresive...ce conteaza ce se ascunde in spatele mastii?Conteaza doar imaginea pe care ne-o creem noi ,fara sa depunem prea multe eforturi...avem impresia ca hainele,culoarea pielii,fizicul...spun tot...si totusi...

Invazie de culoare in marea gri

Imi place sa ma plimb pe strazi si sa privesc oamenii...din spatele unor ochelari negri...ei nu trebuie sa stie ca-i privesc...
Ochii spun multe povesti...de cele mai multe ori triste si se citeste resemnarea pe atatea chipuri si...totusi caut zambete,dar sunt atat de greu de gasit.Se pare ca oamenii si-au pierdut lumina din ochi si au uitat sa viseze...nu mai au timp...
Trebuie sa fugim mereu,din ce in ce mai repede,trebuie sa gasim acel drum...unicul strajuit de tei infloriti,dar ..ratacim pe strazi acoperite de frunze moarte si parca ne-necam in praf si...vrem sa renuntam si...multi au renuntat deja si...s-au pierdut,ratacind printr-un labirint fara vise ,unde totu-i invaluit de ceata...
De ce sa ne pierdem si noi ,de ca sa renuntam la vise,la povesti,la farama aceea de inocenta,care ne-a ramas din copilarie??De ce am uitat sa fim copii si sa ne bucuram de fiecare lucru marunt,precum o raza de soare sau o plimbare pe camp in toiul verii sau...sa radem in hohote pana ne doare burta si...sa nu ne mai amintim motivul???????
Brusc ,zambetul unui copil aduce un strop de culoare si griul devine curcubeu si...il privesc ,il privesc indelung,dar nu din spatele ochelarilor negri...nu mai am nevoie de ei...am gasit un zambet sincer ,nu o grimasa si rad ,rad in hohote si nu ma pot opri si...nici nu vreau...

Suflet fara aripi

Azi mi-am lasat sufletul sa doarma...e obosit...e mult prea obosit,trebuie sa se odihneasca...De ce e obosit?Pentru ca s-a hranit cu prea multe vise,prea multe iluzii si uneori...a zburat sau...a visat c-a zburat si acum...nu mai poate sa mearga sau...nu vrea...E mult prea greu sa te plimbi printre masti...sa trebuiasca sa fii gri.Lui nu-i place griul,nu-i place pamantul populat de roboti...ii plac norii...se plimba mereu printre ei...E-asa frumos acolo sus!Totu-i atat de alb si pufos si ...poti asculta vantul si...ploaia si uneori e-atat de liniste...acolo inca n-au omorat linistea,dar prea multa liniste...l-apasa si nu poate sta locului,vrea sa atinga soarele...dar stie ca nu se poate.Totusi...isi ia avant si zboara spre el ,dar...soarele-i topeste aripile si ...cade,cade...in abis.
Sufletul e obosit...nu mai are aripi...nu mai poate zbura,iar aici,jos e greu...